Zece intrebari importante si raspunsuri la acestea

Zece intrebari importante si raspunsuri la acestea

Sep 17
Apreciaza postarea si da mai departe...

1.Prima întrebare: De ce în societate clasele sociale care suferă sunt mai numeroase decât clasele fericite?

Răspuns: “Nimeni nu este fericit în totalitate, şi, cel pe care îl credem fericit ascunde adesea tristeţi sfâşietoare; suferinţa există peste tot.

Totuşi, pentru a răspunde raţionamentului tău, voi spune că sunt numeroase clasele denumite de tine suferinde, deoarece pământul este un loc al ispăşirii.

Când omul va realiza pe pământ o domnie a binelui şi a Spiritelor bune, nu va mai exista nefericire şi totul va fi pentru el un paradis terestru.”

2. A doua întrebare: De ce în lume, ceva ce e rău influenţează adeseori ceea ce este bun?

Răspuns: “Datorită slăbiciunii celor buni, cei răi sunt intriganţi şi îndrăzneţi, cei buni sunt timizi; când vor dori, ei vor avea întâietate.”

3. A treia întrebare: Dacă omul este adesea artizanul suferinţelor sale materiale, este el în acelaşi timp autorul suferinţelor sale morale?

Răspuns:” Chiar mai mult, căci, suferinţele materiale sunt câteodată independente de voinţă, dar orgoliul rănit, ambiţia nesatisfăcută, anxietatea, avariţia, invidia, gelozia, toate pasiunile într-un cuvânt, reprezintă torturi ale sufletului.

Invidia şi gelozia? Fericiţi cei ce nu cunosc aceşti viermi ai sufletului! Cu invidia şi gelozia, nici un moment de linişte, de repaus, nu e posibil pentru cel atins de aceste rele: obiectele poftei sale, a urii şi necazului său, i se înfăţişează ca nişte fantome care nu-i dau pace nici o clipă şi-l urmăresc până şi în somn.

Invidiosul şi gelosul sunt într-o stare de agitaţie continuă. Nu este deci o situaţie deplorabilă? Oare nu vă gândiţi că omul, prin pasiunile sale, îşi creează suplici artificiale, iar pentru el pământul devine un adevărat infern?

Sunt, de exemplu, expresii: a plesnit de orgoliu, a murit de invidie, s-a uscat de gelozie, sau de ciudă, şi-a pierdut pofta de mâncare sau de băutură, etc; acest tablou este foarte adevărat.

Există oameni care sunt geloşi prin natura lor, pe tot ce iese în evidenţă, pe tot ce iese din limita obişnuitului, chiar dacă nu au un interes direct, ci doar pentru că ei nu pot ajunge la acest nivel.

Este gelozia asociată mediocrităţii.

Omul este adeseori nefericit doar din pricina importanţei acordate lucrurilor pământeşti; vanitatea, ambiţia şi cupiditatea nesatisfăcute reprezintă nefericirea lor.

Dacă s-ar situa deasupra cercului strâmt al vieţii materiale şi şi-ar înălţa gândul spre infinitul căruia îi este destinat, atunci vicisitudinile umanităţii îi vor părea meschine şi puerile, ca şi necazurile unui copil ce se plânge de pierderea jucăriei ce-i procura plăcerea supremă.

Cel ce nu vede fericirea decât în satisfacerea orgoliului şi a poftelor grosiere este nefericit atunci când nu şi le poate satisface, în timp ce acela care nu cere nimic în plus, este fericit cu ceea ce altora li se pare o calamitate.

Vorbim despre omul civilizat, căci sălbaticul având necesităţi şi mai limitate, nu este tulburat de aceleaşi pasiuni şi angoase:

modul său de a vedea lucrurile este cu totul diferit.

În starea de civilizaţie, omul judecă nefericirea sa şi o analizează; şi aceasta cu cât este mai afectat, dar poate, de asemenea, să judece şi să analizeze mijloacele de a o alina.

Această alinare, o găseşte în sentimentul creştin care-i dă speranţa într-un viitor mai bun şi în mediul spiritual, care îi dă certitudinea acestui viitor.”

4. A patra întrebare: Se poate bucura omul de o fericire deplină pe pământ?

Răspuns: “Nu, de vreme ce viaţa i-a fost dată ca încercare sau ispăşire; dar depinde de el, de a-şi face mai suportabile lipsurile şi de a fi astfel fericit cât este posibil pe pământ.”

5. A cincea întrebare: Se înţelege că omul va fi fericit atunci când umanitatea se va fi transformat; dar, în aşteptare, poate fiecare să îşi asigure o fericire relativă?

Răspuns: ” Omul foarte pătruns de destinul său viitor nu vede în viaţa fizică decât o haltă temporară. Pentru el reprezintă un popas momentan într-un han de categorie inferioară; el se consolează cu uşurinţă pentru câteva neplăceri pasagere ale drumului care trebuie să-l ducă la o situaţie mai bună, cu atât mai mult cu cât şi-a făcut dinainte toate pregătirile necesare.

Noi suntem pedepsiţi încă din această viaţă datorită infracţiunii pe care am comis-o asupra legilor existenţei fizice, prin tot felul de necazuri ce reprezintă urmarea acestei infracţiuni şi a tuturor exceselor noastre.

Dacă ne întoarcem din aproape în aproape, la originea a ceea ce numim nefericiri pământene, vom vedea că acestea sunt, în mare parte, consecinţa unei prime abateri de la drumul drept. Prin această abatere, noi am deviat pe o cale greşită şi, din consecinţă în consecinţă, cădem în nefericire.”

6. A şasea întrebare: Fericirea pământeană este relativă în funcţie de poziţia fiecăruia; ceea ce provoacă fericirea unuia duce la nefericirea altuia. Există totuşi o măsură a fericirii comune pentru toţi oamenii?

Răspuns: “Pentru viaţa materială, ea este dată de posesiunea necesarului; pentru viaţa morală: o bună conştiinţă şi încrederea în viitor.”

7. A şaptea întrebare: Există rele independente de modul de acţiune şi care îi surprind chiar şi pe omul cel mai drept; nu există un mijloc de a te feri de ele?

Răspuns:“În acest caz omul trebuie să se resemneze şi să suporte fără murmur, dacă doreşte să progreseze; el găseşte întotdeauna o consolare în propria conştiinţă care îi dă speranţa într-un viitor mai bun, dacă va face ceea ce trebuie pentru a-l obţine.”

8. A opta întrebare: De ce favorizează Dumnezeu obţinerea unor averi de către persoane ce par că nu le merită?

Răspuns: ” Este o favoare în ochii celor care nu văd decât prezentul; dar, să ştiţi, norocul este adeseori o încercare mai periculoasă decât mizeria.”

9. A noua întrebare: Cu siguranţă, surplusul nu e indispensabil fericirii, dar nu la fel este cu strictul necesar; sau nefericirea celor ce sunt lipsiţi de acest necesar nu este reală?

Răspuns: “Omul nu este cu adevărat nefericit decât atunci când suferă de lipsa strictului necesar pentru viaţă şi pentru sănătatea corpului.

Această lipsă este, poate, greşeala sa; atunci nu trebuie să se facă răspunzător decât pe sine însuşi; dacă este greşeala aproapelui, responsabilitatea cade asupra celui ce a cauzat-o.”

10. A zecea întrebare: Prin existenţa aptitudinilor naturale, Dumnezeu indică în mod evident vocaţia noastră în această lume. Oare multe dintre rele nu provin din faptul că nu ne urmăm această vocaţie?

Răspuns: “Este adevărat, adeseori părinţii sunt cei care, din orgoliu sau avariţie, fac ca proprii lor copii să se abată de la calea stabilită de natură, şi, prin această deviere, compromit fericirea copiilor; ei vor fi răspunzători.”

Întrebări extrase din Cartea Spiritelor de Allan Kardec

G.S.

www.eusuntdivin.ro

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *