Warning: sizeof(): Parameter must be an array or an object that implements Countable in /home/wwweusd/public_html/wp-content/plugins/wordpress-firewall-2/wordpress-firewall-2.php on line 300

Warning: sizeof(): Parameter must be an array or an object that implements Countable in /home/wwweusd/public_html/wp-content/plugins/wordpress-firewall-2/wordpress-firewall-2.php on line 300

Warning: "continue" targeting switch is equivalent to "break". Did you mean to use "continue 2"? in /home/wwweusd/public_html/wp-content/plugins/all-in-one-seo-pack/modules/aioseop_opengraph.php on line 825
Cat de iubitor(oare) poti fi? | EU SUNT DIVIN
Cat de iubitor(oare) poti fi?

Cat de iubitor(oare) poti fi?

Jun 01
Apreciaza postarea si da mai departe...

Vorbim adesea despre iubire, însă habar n-avem ce înseamnă iubirea.

Spunem că iubim pe X sau Y, pe mama sau pe tata, pe bunicul sau bunica, pe prietenul Z sau W, însă cu prima ocazie în care aceştia au greşit faţă de noi, ne supărăm şi ne considerăm trădaţi în “iubirea noastră”.

Foarte puţini oameni pe lumea asta sunt, sau au fost, cu adevărat iubitori.

Un Iisus Cristos, un Buda, un Bruno Groning, Fecioara Maria, un Arsenie Boca, sau alţi sfinţi, se întrupează rar aici pe Pământ şi de obicei o fac atunci când lumea deviază mult de la traiectoria dreaptă, încalcă cu obstinaţie Legile Divine şi e la un pas de prăbuşire, prin cădere liberă în vidul ignoranţei.

Trăim şi acum o astfel de etapă, poate ultima şi care este hotărâtoare pentru umanitate.

Cu siguranţă, se află printre noi Spirite Înalte, de Lumină, care fac tot ce pot să salveze omenirea decăzută.

Vor mai veni astfel de Spirite, întrucât oamenii de acum nu au puterea de a se ridica şi de a lupta singuri împotriva întunericului amplu şi dens, care a acaparat în proporţie foarte mare globul pământesc.

Când ai avut recent cea mai pură şi adevărată iubire faţă de cineva sau ceva? Poţi răspunde la această întrebare fără să trişezi prin a lăsa Egoul Tău să răspundă?

Se ştie că cea mai pură o iubire o avem în copilăria mică, când avem vreo câţiva anişori şi încă nu am fost schimbaţi de programele şi tiparele mentale ale părinţilor şi rudelor noastre, sau în adolescenţă, când ne-am îndrăgostit prima dată, de vreun coleg sau colegă de clasă, la şcoală.

Într-adevăr, mai sunt şi excepţii când putem spune că avem o iubire pură, necondiţionată şi la alte vârste, însă acestea sunt, cum am spus, excepţii.

De ce? Pentru că aici pe Pământ conduce Egoul în mod detaşat, adică Materia, întrucât ne lăsăm influenţaţi mai mult de aceasta şi mai puţin de Sufletul şi Spiritul nostru, de Esenţa Divină din noi.

Aşa că, atunci când cineva vă spune că vă iubeşte, vedeţi cu care parte o face, cu Egoul sau cu Sufletul?

Nu trebuie să ai foarte multă cunoaştere psihologică sau spirituală ca să îţi dai seama. Pur şi simplu, observi limbajul verbal şi mai ales pe cel non verbal.

Este mai bine să nu dai crezare de prima dată unui om care îţi spune că te iubeşte, întrucât viaţa, lumea aceasta, l-a învăţat, oarecum, să fie pervers, ca să reuşeacă în a-şi atinge scopurile, în general materiale.

Poate chiar proprii săi părinţi l-au făcut să devină inuman, bineînţeles, spunându-i că “e spre binele lui” dacă face, cutare sau cutare lucru, chiar şi dacă pare imoral la început.

Noi preluăm aceste programe, chiar dacă sunt eronate şi traumatizante pentru sufletul nostru şi ce facem? Le transmitem mai departe copiilor noştri.

Oamenii sunt plini de astfel de programe, de tipare mentale şi comportamentale.

Chiar dacă nu au vrut să fie iniţial aşa, “viaţa”, oamenii din jur, l-au împins cumva să fie aşa, mai ales dacă prin natura lui, nu este un spirit puternic, nu are un caracter ferm şi integritate.

De aceea, este cazul să DEVENIŢI OBSERVATORI AI PROGRAMELOR VOASTRE, AI TIPARELOR MENTALE ŞI COMPORTAMENTELOR VOASTRE.

Nu vă condiţionaţi copiii, rudele, colegii, prietenii, cu programele voastre mentale şi comportamentale!

LĂSAŢI-I CUM ŞTIU EI SĂ FIE şi nici ei nu vă vor condiţiona pe voi.

Ca urmare, nu vor mai apărea conflicte, întrucât, fiecare respectă felul de a fi al fiecăruia, sau, dacă sunteţi deranjaţi de ceva din partea cuiva, comunicaţi-i uşor, fără ranchiună, ce vă deranjează, iar acesta se va schimba, întrucât nu a fost apostrofat şi ameninţat.

O iubire nu poate exista decât dacă este AUTENTICĂ, nu are la bază vreun gând sau dorinţă de schimbare a vreunei persoane anume, ci doar gânduri şi simţăminte bune; aceasta se manifestă prin afecţiune şi tandreţe, în nici un caz prin posesie sau grijă excesivă, care duce la “sufocare”.

Să luăm un exemplu şi să-mi spuneţi voi dacă este vreo dovadă de iubire, în aceste situaţii:

-O cunoştinţă de a mea avea tatăl foarte bolnav cu cancer într-o fază terminală. Acesta avea dureri cumplite. Fiica lui, căci despre aceasta este vorba, l-a dus la spital, unde i s-a făcut operaţie; a revenit din nou acasă cu tatăl său, operaţia s-a deschis, iar l-a dus la spital, împotriva voinţei tatălui său de 75 de ani, iar acasă, şi tot aşa a fost un fel de du-te vino, între spital şi casă, iar bătrânul deprimat şi obosit de toată oboseala drumurilor şi a văicărelilor familiei, tot a murit.

Oamenii în vârstă presimt momentul morţii şi vor să fie lăsaţi în pace să moară acasă, fără să fie stresaţi şi să audă văicărelile familiei şi agitaţia acesteia.

În acest caz, iubirea era una egotică. Nu te poţi interpune tu între viaţa unui om şi Dumnezeu. Fiecare este chemat şi are stabilit un anumit moment când să plece dincolo şi tu trebuie să accepţi asta.

În acest caz, respecţi dorinţa muribundului şi nu te consideri tu, mai presus de Dumnezeu.

Tot această femeie, de când cu “pandemia”, din cauza fricii, îşi ţine mama în vârstă de peste 67 ani în casă, de frica “virusului.”

Frica sa este mai presus de “credinţa sa” şi, cu toate că merge duminica la biserică, sau citeşte rugăciuni şi acatiste, îşi privează mama de aerul curat din natură, de relaţia cu alţi oameni de vârsta acesteia, iar mama ei e de mai bine de 1 an de zile “sechestrată” în casă şi lipsită de viaţa proprie; şi tot din cauza aşa zisei “griji excesive” a fiicei sale, care spune că îşi “protejează”mama, având o iubire mai curând egotică, ca şi în cazul tatălui său.

Oamenii trebuie respectaţi, chiar dacă sunt mai în vârstă, cât şi copiii; doar ei trebuie să decidă pentru vieţile lor, întrucât au venit pe Pământ, nu ca să îndeplinească comenzile celorlaţi, ci să-şi trăiască vieţile lor, prin liberul arbitru, să aibă propriile experienţe, învăţându-şi propriile lecţii.

Este valabil acum cu situaţia în care copiii mici “chipurile” trebuie să se vaccineze, deşi sunt sănătoşi. Părinţii au obligaţia de a se documenta, de a analiza, de a cerceta totul, înainte de a-şi transforma proprii copii în cobai pentru experienţe.

Cei care fac asta, vor suporta consecinţele dramatice asupra sănătăţii copiilor lor, în caz că efectele adverse se vor manifesta în timp, iar ei nu pot spune că nu au ştiut aceasta.

“Iubirea egotică” este înclinată spre distrugere. Fără să vrei, Egoul tău are ultimul cuvânt şi nu Sufletul, aşa cum ar trebui să fie.

“Iubirea egotică” este şi atunci când îţi obligi copilul să facă ce vrei tu, împotriva voinţei lui, când îi dai tot felul de sfaturi, din “propria experienţă”, care este doar experienţa ta şi nu are de-a face cu lecţiile pe care el le are de învăţat; când îţi clădeşti “fericirea” pe nefericirea altora şi lista poate continua la nesfârşit.

Având în vedere cele menţionate mai sus, poţi să faci o reconstituire a propiei tale vieţi şi în acest sens, cu sinceritate, poţi să-ţi răspunzi la întrebarea: Cât de iubitor(oare) eşti?

G.S.

www.eusuntdivin.ro

 

 

 

 

 

 

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *