Warning: sizeof(): Parameter must be an array or an object that implements Countable in /home/wwweusd/public_html/wp-content/plugins/wordpress-firewall-2/wordpress-firewall-2.php on line 300

Warning: sizeof(): Parameter must be an array or an object that implements Countable in /home/wwweusd/public_html/wp-content/plugins/wordpress-firewall-2/wordpress-firewall-2.php on line 300
Ganditul, o treaba foarte dificila | EU SUNT DIVIN
Ganditul, o treaba foarte dificila

Ganditul, o treaba foarte dificila

oct. 09

Trăim într-o societate care se degradează din ce în ce mai mult. De fapt, această degradare a început cu secole în urmă, puțin câte puțin, fără ca noi cei mulți, să ne dăm seama.

Cineva din umbră, parcă a planificat totul, cu minuțiozitate, ca să distrugă această operă divină-OMUL.

În Religie, această entitate este numită Satan sau Mamona, Înșelătorul sau Ispititorul, Cel Rău, care stăpânește LUMEA și este aceeași entitate care a încercat să îl ispitească pe Iisus Cristos, însă cu acesta nu a reușit.

Această entitate are o inteligență sclipitoare, dar diabolică. Acesta cunoaște Omul în cele mai mici detalii, îi știa psihologia încă de la început, atunci când Adam, în grădina Eden, s-a lăsat foarte ușor ispitit de Diavol.

Bineînțeles că această entitate are acoliții săi cu care lucrează și își pune toate planurile în aplicare.

De asemenea, planul său se întocmește atât de ușor, chiar datorită omului care contribuie el însuși la această întocmire, prin acordul său subtil și prin slăbiciunea sa.

Prin urmare, omul acționează adesea împotriva naturii sale divine, împotriva corpului său (care este templul duhului sfânt și a sufletului său), astfel că, în acest fel, are loc o degradare continuă la nivelul fizic, mental, sufletesc, spiritual.

Sunt foarte multe căi prin care face asta, sunt o multitudine de greșeli pe care el le face și din care nu învață nimic; însă, mai grav este faptul că, adeseori, le face cu bună știință și nu dorește să se corecteze după fiecare greșeală făcută.

În acest fel, decade tot mai mult, uneori chiar sub nivelul animal, prin persistența răului, ajungând chiar el, asemeni unui demon.

Omul dispune de o imensă libertate din partea Creatorului de a-și făuri viața așa cum își dorește, are atitudine proprie în fața vieții și libertate de exprimare.

Dacă nu am fi avut libertate proprie de exprimare, ar fi însemnat că El este o sursă limitată, însă, prin faptul că îl avem în noi pe El, suntem asemeni Lui, adică suntem eterni la nivel de suflet și spirit, liberi și suverani.

De fapt, am venit pe Pământ ca suflete unice, ca să ne cunoaștem pe noi înșine, să îl cunoaștem pe El și să Îl recunoaștem în noi, până la reîntregirea cu El.

Pentru aceasta, avem nevoie de starea de libertate, ca să putem trăi și experimenta Dragostea Nelimitată pe care ne-a dăruit-o, vezi Natură, Animale, Plante, Oameni, într-un cuvânt prin Creația Sa.

Liberul arbitru ne-a fost dat drept ajutor ca să creem cu gândurile noastre proprii, realitatea pe care o dorim, pentru a putea trăi o viață frumoasă și prosperă.

Însă noi ce facem cu gândurile noastre, sau cu cuvintele noastre? Cum le folosim? Cu liberul arbitru pe care îl avem, ce facem?

Sunt întrebări care trebuie să ne dea de gândit, iar gânditul a devenit o treabă dificilă, de când omul se lasă dominat de inteligența artificială, de aparentul confort de produse, în bunuri, posesiuni, etc.

Nici concediul de odihnă, care este atât de limitat (minim 21 de zile pe an) a devenit atât de obositor, întrucât te întorci uneori din vacanță, mai obosit decât atunci când ai plecat.

Există această intenție, sau percepție că dacă nu ai bifat, nu ai văzut, cât mai multe locuri de odată într-un interval scurt, nu ți-ai îndeplinit obiectivul călătoriei, sau concediului tău.

Ești cumva în contratimp cu tine. Societatea aceasta te-a învățat să faci multe lucruri de odată, ca și cum ar fi un must have sau must do, adica ca și cum trebuie să ai și trebuie să faci, altfel chipurile nu ești în rândul lumii, chiar dacă aparent nimeni nu te forțează să te stresezi sau să te agiți ca să le faci sau să le ai pe toate.

Le faci tu singur (ă), cu bună știință, pentru că te-ai infestat, figurativ vorbind, cu microbul acestei lumi, unde A Avea și A face este mai important decât A Fi.

De asemenea, munca pentru cei mai mulți oameni a devenit împovărătoare și o obligație, mai mult decât o plăcere.

Adesea oamenii își iau chiar mai multe slujbe, pentru că nu mai fac față îndatoriilor de tot felul, multe nenecesare, pentru un trai obișnuit, cum ar fi mai multe mașini, mai multe terenuri, mai multe gadgeturi, mai mulți bani, pentru un nivel de trai megaloman.

Ne plângem că suntem săraci, când de fapt, majoritatea dintre noi, avem tot ce ne trebuie, chiar mai mult, pentru a trăi frumos și decent, fără stres, fără plăceri deșarte, fără presiuni din afara societății.

Însă, așa cum am mai spus, ne-am infestat cu microbul materialismului, cu plăcerile deșarte ale lumii și ne-am îndepărtat de noi înșine, de natura noastră divină și de legile simple divine, legile belagine necesare în înfrumusețarea vieții.

Din nefericire, omul s-a lăsat constrâns de legile lumii, ale societății de consum, care sunt fără milă, restrictive, limitative și care îngrădesc drepturi și libertăți, ducând la sclavie omul modern și întreaga omenire.

Astfel, omul devine neputincios în fața acestor legi de care s-a lăsat subjugat, trăind în frică și teroare, pentru ziua de mâine, fiind setat doar pe modulul de supraviețuire.

Devine din ce în cel mai slab, pe fonduil uitării sale-că este o făptură divină și că moartea este doar o himeră.

Dacă Dumnezeu este totul, per ansamblu și în amănunt, toate lucrurile în sine sunt divine.

Dumnezeu nu este rău, răul ni-l facem noi prin opțiune la rău și cu mijloace proprii, devenid astfel, unii, oameni fără conștiință.

Omul este cel ce îl judecă pe om și nu Dumnezeu, îndemnat de egoul său.

Bine, rău, există doar aici pe Pământ, prin simplă alegere. Ai parte de unul, sau de celălalt, în funcție de cum îți exprimi adeziunea.

Astfel că, răul fiind primordial pe planetă, omul devine tot mai lipsit de putere, de propria sa libertate.

De fapt, e o problemă de gândire. Gândești liber, atunci ești un om liber. Gândești asemeni turmei, atunci gândești ca și aceasta.

Depinde cum îți este discernământul: bun sau rău. Omul, prin structura sufleteasca, nu este rău. Însă, privit la suprafață, prin haina pământească, e cu totul diferit: rău, viclean, ignorant cu bună știință, ascuns sub diverse măști, chiar la propriu ( observați că unora chiar le place să poarte pe față măști tot timpul, chiar nu crâcnesc și nu se împotrivesc) ce îl fac și mai degradant.

Fiecare își joacă propriul rol aici pe Pământ. Viața trăită e ca urmare a consimțământului lor benevol.

Realitatea este evidentă și ea îți spune cum gândesc oamenii și ce tip de gândire au adoptat.

Realitatea este cea căreia îi dăm importanță. Dacă e rea sau bună, noi hotărăm aceasta, în funcție de cum gândim despre ea.

De asemenea, în această societate de acum, e un joc de-a victimile și agresorii. Între ei, la mijloc, sunt salvatorii.

Atâta timp, cât nu vor mai exista victime, nu vor mai fi nici agresori și nici salvatori.

Cât timp te consideri victimă, vei atrage agresori. Este un joc pe care ți-l asumi.

În Inteligența Divină absolut nimic nu este rău, totul este experiment, care duce la înțelepciune.

Când ești una cu Divinul, nu mai există karmă. Trecutul înseamnă înțelepciune, îl accepți și nu îl mai judeci, iar cunoașterea dobândită o folosești pentru a-ți făuri un viitor plin de speranță și bucurie.

Doar noi hotărâm ce experiențe vrem să avem. Pentru aceasta avem sentimentele, emoțiile, trăirile și țelurile proprii.

Astfel, îți construiești viața prin GÂNDIRE ȘI SIMȚIRE.

Bineînțeles, e de dorit să nu ai o gândire îngustă și o simțire rea; să nu mai fim în conflict cu noi înșine și cu ceilalți oameni.

Dorința noastră să fie de supremă libertate, exprimare în Unitate și pace și să învățăm tot ce se poate învăța din această viață.

Deci, libertate în gândire și simțire. Luați modele din natură, spre exemplu, de la animale, când trebuie să fiți în haită și când pe cont propriu.

Însă, în principal, omul, are o calitate superioară animalelor: ARE GÂNDIRE. El trebuie să își folosească această capacitate de a gândi, să o folosească la maximă capacitate, fără să se lase influențat din exterior. (vezi TV, Mass Media, institutii guvernamentale, etc).

De asemenea, trebuie să își asculte sufletul, intuiția divină și să se elibereze de frică, chiar dacă în afara lui, totul pare atât de terifiant și degradant.

Pur și simplu, trăind frumos, în starea de A FI, nu înclinați spre materialismul lumii înrobitoare.

G.S.

www.eusuntdivin.ro

C. „Ganditul este una dintre cele mai dificile slujbe.

Poate din acest motiv, foarte puțini se angajează la el.”

Henry Ford

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *