Despre Libertate-partea II

Despre Libertate-partea II

dec. 05

În aceste vremuri tulburi pe care le parcurgem, ne gândim tot mai mult la LIBERTATE.

Începem să realizăm cât de prețioasă este STAREA DE LIBERTATE, cât de inestimabil este acest cuvânt LIBERTATE, pe măsură ce vremurile apocaliptice se desfășoară, restricțiile și privarea drepturilor și libertăților oamenilor se înăspresc pe zi ce trece.

Nu ne-am fi imaginat vreodată că vom trece prin astfel de timpuri și totuși, dacă nu ar fi venit aceste vremuri, cu siguranță, nu ne-am fi schimbat niciodată felul de a fi și de a gândi și nu am fi apreciat VIAȚA ȘI LIBERTATEA la justa lor valoare, doar am fi considerat că acestea vin de la sine și nu ar fi trebuit să luptăm pentru ele.

Am fost aduși de aceste sisteme în iluzia că totul ni se cuvine, că ele fac totul pentru noi, noi doar să stăm liniștiți, să fim pașnici și cuminți, doar să gândim și să facem precum ne spun ele.

Nu ne-am considerat pe noi înșine ca individualități unice, ca esențe divine, până nu a trebuit să observăm și să simțim pe pielea noastră că, din ce în ce mai mult, oamenii sunt tratați ca niște biete animale care trebuie adunate cu forța în țarcuri, anulate și eventual sacrificate, culmea, uneori cu consimțământul lor. ( a se vedea ce se petrece acum în Australia, în Austria, sau la noi, cu îngrădirea accesului la targul de Craciun, în unele spații în aer liber, etc.)

Acum este timpul să ieșim din iluzie, să renunțăm la utopiile cu care am fost indoctrinați secole de-a rândul, să renuțăm la omul învechit, îndoctrinat, neechilibrat și robotizat și să devenim omul de tip nou, Liber, Independent, Suveran, lipsit de orgolii, patimi și atașamente de tot felul care îl duc la pierzare.

Omul nou, nu mai țime de viața însăși, pentru că, în caz că face asta, o va pierde, dacă ține morțis să se agațe de ea, de lumea aceasta, de lucrurile materiale și de tot ce presupune ea.

Practic, omul de tip nou, ține seama de câteva reguli simple, care îl vor ajuta să fie fericit și să se bucure de viață:

El mulțumește lui Dumnezeu, cu profundă recunoștință, pentru tot ce este el și pentru tot ce are, pentru faptul că, datorită credinței, a legilor și învățăturilor divine transmise de către prorocii și profeții Săi, a rămas integru, cu toate că (așa cum recunoaște, până și Apostolul Pavel), în el lucrează două forțe și anume, una este forța care îl îndeamnă să facă binele, cealaltă este cea care îl îndeamnă să facă răul.

Chiar dacă forța întunericului este foarte activă, trăgându-l în jos, spre tot mai multe dorințe lumești, Dumnezeu îi dă curajul și voința necesară ca să înfrunte și să învingă această forță, sporind tot mai mult prima forță, cea a Binelui.

Fără învingerea răului, care se prezintă sub diverse forme, nu există Libertate.

Libertatea adevărată se afla numai în Dumnezeu și sub influența Lui, a intuiției și a Conștiinței Divine.

Deci, importantă este recunoștința (și nu e vorba aici de un gest formal) și credința, care trebuie să fie activă.

Fii mulțumitor! Fii recunoscător pentru toate! Chiar și pentru suferințe, căci ele te ajută să te înțelepțești și să crești în credință.

Ceea ce ți se pare acum rău, poate fi sursa unor întâmplări bune în viața ta puțin mai târziu.

Din câte s-a dovedit în practică, mulțumirea este legată de BUCURIE.

Bucuria se întoarce la sufletul recunoscător. Mergi pe cărare și zâmbești, fără vreun motiv anume. Îi saluți pe toți pe cei care îi întâlnești și te bucuri că le-ai dat binețe.

Iar ei, acești necunoscuți, vor merge mai departe fericiți, că cineva i-a salutat, că cineva i-a respectat și le-a făcut ziua mai bună.

Obiceiul de a-ți face bucurii mărunte:  poate o plimbare într-un loc frumos, în natură, poate un mic cadou pe care l-ai cumpărat obținând un mic bonus; o faptă bună pe care o faci, pentru care primești un cuvânt de mulțumire, care îți umple inima de bucurie, etc.

Bucuria autentică nu poate fi mimată, doar simțită și exprimată.

Bucuriile mici îți îmbogățesc sufletul. Diagnosticul bolilor sufletești este lipsa de libertate, mai rău, robia.

Robia este adâncirea în patimi. Patima indică starea de dizarmonie în care te afli și lipsa puterii tale de a o birui, lipsă de voință proprie, lipsa de curaj și încredere în forțele proprii.

Patimile sunt atașamentele tale de orice fel, care te țin în sclavie. Prin voință și încredere în tine poți să le învingi.

Se consideră că sunt 8 patimi principale și anume: 1. Lăcomia 2. Iubirea de bani și posesiuni materiale. 3. Desfrânarea 4. Întristarea 5. Akedia 6. Mânia, dacă durează mai mult de 5 minute 7. Slava deșartă 8. Orgoliul, Mândria.

Omul care este prins într-una sau mai multe patimi din cele enumerate mai sus, nu este un om liber, ci sclav.

Alții, din exterior, pot să profite de slăbiciunea lui și să-l înrobească și mai mult. Doar el singur, prin voință, curaj și credință, poate ieși din această situație.

Patima este un spațiu fără limite, în care omul se afundă mereu și la care putem adăuga tot felul de dependențe: substanțe narcotice, alcoolism, dependența de muncă și alte adicții.

Libertatea are legătură cu credincioșia ta, cu sfințenia. Libertatea începe din momentul în care ai văzut lipsa ta de libertate și te-ai îngrozit.

Omul sănătos și mulțumit de starea de confort în care se află, nu va încerca să se desăvârșească pe el însuși. Nu va face nimic ca să evolueze, pentru că se va complace în așa zisa stare de siguranță în care se află.

Calea spre desăvârșire presupune eforturi zilnice de căutare a libertății în tine însuți, nu în afara ta. Este primul pas.

Al doilea pas este să te ridici și să mergi mai departe, întrucât fiecare avem ca obiectiv să fim liberi și desăvârșiti.

-Dumnezeu a spus: Iubește și fii liber! Este vorba de iubirea agape, adică iubirea jertfelnică. Iubește-te pe tine și pe aproapele tău ca pe tine însuți.

Înainte de toate, recunoaște-L pe Dumnezeu în tine și iubește Esența Divină care ești.

Fără frică! Pierderea libertății naște frica, sau invers, frica este semnul libertății pierdute.

Una dintre fricile cele mai mari ale omului este frica de suferință. Aceasta îl transformă pe om în victimă.

În orice condiții, de presiune interioară sau exterioară, păstrează-ți libertatea spirituală, interioară, raportându-te într-un mod unic la tot ce se întâmplă în exterior.

A te lepăda de libertate și demnitate înseamnă a te transforma în obiectul influențat de condițiile exterioare, a le permite acestora să facă ce vor cu tine.

Arată-ți forța interioară în toate momentele grele ale vieții și vei reuși să le depășești cu succes.

Trăiește în timpul prezent, în atenție lucidă. Lasă trecutul, acesta nu mai este, lasă viitorul, acesta nu s-a întâmplat încă.

Calea libertății trece prin momentul prezentului.

Fii creativ! Un om care este spontan, creativ și face ceea ce îi place este întotdeauna un om fericit și liber să își exprime ingeniozitatea, creativitatea și spontaneitatea.

G.S.

www.eusuntdivin.ro

 

 

 

 

 

 

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *