Warning: sizeof(): Parameter must be an array or an object that implements Countable in /home/wwweusd/public_html/wp-content/plugins/wordpress-firewall-2/wordpress-firewall-2.php on line 300

Warning: sizeof(): Parameter must be an array or an object that implements Countable in /home/wwweusd/public_html/wp-content/plugins/wordpress-firewall-2/wordpress-firewall-2.php on line 300
Despre Libertate -partea I | EU SUNT DIVIN
Despre Libertate -partea I

Despre Libertate -partea I

nov. 14

Despre care libertate vorbim?

Adesea prin „libertate” se are în vedere viața elibertată de orice presiune și problemă.

Însă, libertatea este cu totul altceva. Ca să fie în starea de libertate, omul trebuie să se vadă pe sine și pe semenii săi așa cum îi vede Dumnezeu.

Lumea din jurul nostru constă într-un amalgam de probleme, iar omul are viața întoarsă pe dos.

Aceste probleme îi răpesc libertatea și îi vin din față numai provocări, care îl fac să se considere separat de toți ceilalți oameni, de Dumnezeu și de Natură.

În această lume, omul este obligat în permanență să rezolve problemele, care vin din toate părțile și să le considere ca o privare de libertate.

Confundăm starea de libertate cu starea de obligație, care, la rândul ei, naște frica.

De multe ori, facem lucruri pentru că ne simțim obligați, pentru că alții au așteptări de la noi (familie, societate, prieteni, colegi, cunoștințe, etc), iar noi nu vrem să dezamăgim.

Devenim simplii executanți, niște pioni ai unui sistem de reguli bine puse la punct și de respectat, astfel încât să nu mai trăim viața cu bucuria și iubirea insuflate de Dumnezeu.

Considerăm că libertatea este același lucru cu corectitudinea de a face totul foarte bine, ca să mulțumim pe toată lumea, mai puțin pe noi înșine.

Apare astfel, sentimentul de frică, de inutilitate, de eșec, de vinovăție că nu corespunzi standardelor acestei lumi și că nu reușești să fii pe placul lumii acesteia.

Frica este dușmanul libertății.

Ca să ajungi la libertatea adevărată, se pare că trebuie să treci printr-un labirint.

Îți poți face multe cucuie pe traseul acesta, dar destinația (ieșirea din labirint) merită efortul depus, fiindcă libertatea este egală cu bucuria, cu creativitatea și libertatea este egală cu iubirea.

La început, omul a fost un bebeluș drăgălaș ce strălucea de fericire, după care, mai apoi, a devenit un om matur ce poartă multe poveri pe umerii săi-neștiind cine este și care este locul său în această viață.

Bucuria a fost pierdută, iar chipul lui Dumnezeu din om s-a întunecat și s-a stins.

Ce este chipul lui Dumnezeu din om? Este reflexia deplinătății lui Dumnezeu. Numai El este liber, întrucât a creat lumea.

Pentru orice act creator este nevoie de libertate. Și Dumnezeu l-a înzestrat pe om cu libertatea aceasta. De la inceputul Creatiei, Omul putea să creeze la fel cum crea Dumnezeu.

Adam, primul om, a pus nume tuturor animalelor și tuturor păsărilor cerului și tuturor fiarelor sălbatice.

A fost pus în fruntea lumii animale, a păsărilor și plantelor și a fost numit co-creator cu Dumnezeu.

Așa a apărut lumea, prin cuvântul lui Dumnezeu și prin cuvântul omului.

Această armonie va rămâne o amintire, după ce a avut loc neascultarea primilor oameni, Adam și Eva și a tuturor oamenilor, până în timpurile noastre.

După căderea din Rai, a apărut frica, rușinea, vinovăția și minciuna. A apărut „cunoașterea” din minte și judecata.

Astfel s-a întunecat în om chipul lui Dumnezeu, uitând de libertatea sa adevărată- Chipul lui Dumnezeu în om.

Munca oamenilor este acum asiduă și constă în restaurarea libertății colective și individuale, refăcând-o din bucăți.

Mai mult ca oricând, trebuie să înfrunte frica, treptat, treptat. În general, este vorba de înfruntarea fricii în situația când ni se cere să fim responsabili asupra vieții, asupra corpului, gândurilor, faptelor noastre.

De asemenea, să înfruntăm frica de moarte, frica de necunoscut și frica de întuneric.

Probabil că frica morții este frica principală a omului, deoarece, în moarte, pierderea libertății este maximă.

Lev Tolstoi spunea într-o povestire că lumea, la originea ei, nu a cunoscut moartea, că Dumnezeu nu a creat moartea.

Însă moartea există în această lume. Tolstoi a căutat răspuns la întrebarea : Ce să facem cu moartea din lumea aceasta, de vreme ce ea nu trebuie să existe?

Mulți au spus că râsul poate birui frica. Cu siguranță, moartea e urmarea principală a pierderii liberății, iar drumul spre libertate se dobândește numai dacă mergem spre calea învierii din morți, așa cum a făcut domnul Iisus Cristos.

Așadar, țineți cont că atunci când dispare libertatea, în locul ei se instalează frica. Urmările fricii sunt catastrofale!

Pentru suflet este foarte periculoasă frica, acesta zbătându-se ca pasărea în colivie, până cănd își frânge aripile.

O pasăre trebuie să zboare liberă, nestingherită de vreo colivie și necondiționată de vreo ființă umană.

Un suflet cu „aripile frânte” nu trăiește prea mult.

Ce este de făcut ? Omului nu i s-a arătat calea de întoarcere la libertate și această cale nu trece prin studii sau prin educație contemporană. Omul trebuie să meargă pe calea îndelungată de descoperire a sinelui.

Numai parcurgând calea aceasta, renaște pentru a doua oară în libertate. Omul să caute Chipul lui Dumnezeu în el.

Să dobândească o fire nouă, un caracter nou, un fel de viețuire nou, cum se spune în Biblie „să se nască a doua oară”.

Cunoaște-te pe tine însuți!  „De aceea nu ne pierdem curajul și, chiar dacă omul nostru cel din afară se trece, cel dinăuntru însă, se înnoiește din zi în zi.” ( 2Corinteni 4:16)

Cu alte cuvinte, Apostolul Pavel spune că omul interior tinde să fie un om nou, așa cum îl vede și îl iubește Dumnezeu.

Încercați să fiți voi înșivă, fără a juca vreun rol. Din când în când, rămâneți singuri cu voi înșivă și descoperiți în tăcere cine este în interiorul vostru.

Nu deveniți ființe substituite, transformate de altii după bunul plac.

G.S.

www.eusuntdivin.ro

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *