Interpretari inspirate ale celor mai importante cuvinte, expresii, concepte, parabole sau versete biblice-partea 1

Interpretari inspirate ale celor mai importante cuvinte, expresii, concepte, parabole sau versete biblice-partea 1

ian. 08

A.Ce inseamna sa nu judeci?

A judeca poate fi : a raționa, a gândi, a talmaci un aspect al unei probleme, al unei situații, folosindu-ne mintea rationala, concentrarea.

Însă, mai folosim verbul a judeca, cu sensul de a critica, de a improsca cu venin ceva sau pe cineva, care ne-a produs neplăceri sau nu a avut același punct de vedere ca si noi.

Ati constatat ca daca va observati mai bine, sau pe cei din preajma voastră, o sa realizați că va supăra faptul că cineva are o altă opinie decât voi si vorbește în contradictoriu.

Asa se nasc certurile si supărarile in Vechea Energie, pentru ca tot timpul se ciocnesc egourile.

Toti deținem o bucățică de adevăr, dar nu tot adevarul.

Avem tendința de a considera ca ceea ce spunem noi e mai aproape de adevăr, celălalt consideră că el are dreptate si tot asa, nu reușim să iesim din cercul de conflicte.

Ne învartim tot timpul IN CERC si nu avem cum sa iesim de acolo.

Pentru ca nimeni nu vrea sa renunte la adevarul lui.

Atunci apare judecata si arătăm cu un deget spre altcineva, însă alte 3 degete arată înspre noi.

Aveti impresia ca omenirea aceasta, care se învârte în cerc si obosită de o infinitate de conflicte, se va putea însănătoși vreodată în asemenea conditii?

Bineinteles ca nu.

De aceea, Vechea Energie in care am trăit până acum si reprezentată de Dualitate, este perimata.

În condiții de Dualitate (bine, rau, adevarat, fals, prost, destept, slab, puternic) oamenii nu pot evolua (sau foarte, foarte, greu) iar aceste timpuri au venit întocmai peste noi ca sa ne dezobisnuiasca de vechile obiceiuri, concepții si comportamente.

În tesuturile voastre, în oase si in tot corpul fizic păstrați tiparele energetice din trecut.

Acum a venit momentul unui proces de vindecare.

Intr-adevăr, părăsirea vechii energii a dualitatii, aduce tristețe; lacrimile inimii va ajuta sa spălați reziduurile emotionale ale trecutului.

Ele curata ceea ce este vechi, ca sa dea voie sa treceți cu adevarat la ceva nou.

Nimic nu e intamplator.

Dacă nu faci schimbarea din propria dorință si vointa, atunci vei fi forțat să o faci, insa cu durere si suferinta.

Asta e valabil pentru cine opune rezistența si nu conștientizează rostul acestor timpuri.

Ca sa nu mai judeci, va trebui sa iesi din dualitate si sa consideri ca Totul PUR Si SIMPLU ESTE, totul e asa cum trebuie să fie și te va conduce acolo unde trebuie să fii.

Nu vă lăsați absorbiti de drama vremurilor in care va aflati.

Nu vă lasati absorbiti de tristețea care ar putea apărea, dacă anumite potențiale, scenarii, ar fi aduse în „acum”.

În miezul tuturor lucrurilor exista solutia.

Soluția divină pentru propria voastră viata a fost deja creata de voi.

Se află în voi.

B.Pilda fiului risipitor-simbolistica si interpretare

Una dintre cele mai frumoase pilde ale învățătorului Iisus Cristos este pilda fiului risipitor in care ne este redată următoarea poveste:

Un tată avea 2 fii, băiatul cel mare și băiatul cel tânăr.

La un moment dat, băiatul cel tânăr vine la tatăl său si ii cere partea lui de avere, ca sa plece într-o țară îndepărtată si sa isi trăiască viața asa cum isi doreste.

Tatăl ii da acestuia partea sa de avere, iar băiatul cel tânăr, intr-o scurta perioada de timp, cheltuiește toata averea si ajunge falit in tari straine, din cauza nechibzuintei sale si a destrabalarii.

Acest baiat decade atat de mult, încât ajunge sa hrănească porcii, devenind sclav pe la usile altor oameni si trăind din mila acestora.

În tot acest timp, își amintește, cu regret și căință, ca pe cand trăia în casa tatălui său el avea belșug de pâine, abundenta, prosperitate si nimic nu ii lipsea.

Rușinat fiind de faptele sale, își spune sieși ca este cazul să se întoarcă acasă și să ceară iertare tatălui său pentru nevrednicia sa.

Ajuns acasă, smerit și rușinat, își cere iertare de la Tatăl său și il roagă pe acesta să se îndure de el si sa accepte sa fie unul dintre argatii care lucrează pentru el.

Surprinzător este faptul că tatăl său nu ii reproșează nimic, ci dimpotrivă, il îmbrățișează cu multă dragoste si este foarte bucuros că acest fiu al sau a fost pierdut, însă acum s-a regăsit pe el însuși.

În cinstea acestui fiu risipitor, tatăl taie vitelul cel îngrășat si il îmbracă în cele mai frumoase veșminte si ii pune un inel in deget, ca semn al reinoirii legăturii lor familiale.

Fiul cel mare, venind de la camp si văzând tot acest fast in cinstea fiului risipitor, devine

dintr-o dată mănios si supărat, ca el nu a fost niciodată răsplătit de tatăl său în acest fel, pentru ascultarea si cumințenia lui.

Tatăl ii spune fiului mai mare ca el este întotdeauna cu el si tot ce este al sau ii apartine.

Însă, este cert că trebuie să se bucure si sa se veseleasca ca fratele său a fost mort, iar acum traieste, a fost pierdut, dar acum a fost găsit.

Interpretare:

Tatăl este Dumnezeu, Creatorul Suprem.

Cei doi fii sunt fii de Dumnezeu, asa cum noi toti suntem Creația Lui.

Fiul cel mic, cel risipitor, este fiul care s-a îndepărtat de buna voie de Tatăl Sau, de Dumnezeu, s-a adâncit în materie si in nebunia acestei lumi si a pierdut conexiunea cu Tatăl.

A preferat să facă voia lui, decât să facă voia Tatălui si sa trăiască în abundență si prosperitatea oferita de Tatăl si lipsit de griji.

Fiul cel mare, este fiul care a ales să rămână conectat cu Tatal, cu Spiritul sau si, ca urmare, tot ce este al Tatălui este si al lui; el face voia Tatălui, asculta de El (intuitia) si duce o viață liniștită.

Povestioara are un final fericit, în sensul că, fiul risipitor, neascultator si rebel, se întoarce la Tatăl (la Spiritul Interior), asculta glasul si indrumarile acestuia si incepe o viață senină, corecta, morala, in conexiune cu esenta lui divina, devenind trezit spiritual.

Bucuria este cu atât mai mare pentru Spiritul Suprem, cu cat îndepărtarea a fost mai mare și mai îndelungată a omului fata de spiritul sau.

Inlauntrul sau s-a daramat un zid si a inceput sa pătrundă lumina.

In schimb, exista si posibilitatea, ca cel care a fost mereu in conexiune cu tatal, sa decada si, la un moment dat,  sa se indeparteze de Esenta lui Divina (vezi Fiul cel Mare) prin manie, frustrare, necredinta, agresivitate, etc.

C. Despre iertarea pacatelor

Vi s-a spus de catre diferite culte si biserici ca este suficient:

– sa crezi in mantuitorul Iisus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, ca sa iti fie iertate pacatele;

– sa te spovedesti la preot ori de cate ori faci pacate;

-sa crezi ca Fiul lui Dumnezeu si-a dat viata pentru ca tu sa fii mantuit.

NIMIC MAI FALS!

Daca esti un om inteligent, iti vei da seama ca tot ce s-a spus NU ARE SENS, logic vorbind, fara sa ai prea multe cunostinte de spiritualitate.

Pana si rugaciunea Tatal nostru, nu este spusa corect si lumea nu isi da seama de asta si o spun ca pe poezie, fara sa auda cuvintele pe care le rostesc, de exemplu:

nu spui lui Dumnezeu Atotputernic „sfinteasca-se numele tau”, ci corect este sa spui „Sfant” este numele Tau, ca nu esti tu mai presus de el si ii spui tu sa se sfinteasca;

Sau, incorect spus este si „si nu ne duce pe noi in ispita”, (cand corect este „si nu ne lasa pe noi in ispita”), ca si cum El e cauza ispitirii tale de catre Diavol;

sau, cand spui „painea noastra cea de toate zilele da-ne-o noua astazi si completez cu MEREU”, ca nu ai nevoie de hrana doar astazi, ci in toate zilele vietii tale.

Aceasta rugaciune gresit preluata, nici nu este ascultata de catre Tatal Suprem.

Ce sa mai spun de alte rugaciuni, pe care le preluati si le spuneti pe dinafara, fara sa fiti cu atentia pe cuvintele spuse si la sensul acestora.

S-a spus mereu, dar nu credeti, ca Biblia a fost modificata de Consiliul de la Niceea, au fost extrase, sau adaugate alte sensuri, acolo unde mai marilor episcopi religiosi nu le-a convenit.

Nu spun ca e totalmente modificata.

Intelegi singur ca ceva e in neregula, cand se bat cap in cap multe propozitii, fraze dintr-o parte si alta a scrierilor bisericesti.

In fine, revin la „iertarea pacatelor”.

In primul rand, nici un om, fie el preot, nu poate sa iti ierte tie pacatele.

Chiar daca te duci la preot si te spovedesti lui, el poate doar sa ti spuna ceva de genul: „ma voi ruga pentru tine ca Dumnezeu sa iti ierte pacatele.”

Doar Tatal Suprem poate ierta pacatele, daca te caiesti, te smeresti si nu mai repeti greseala dupa greseala.

Dar oamenii ce fac?

Fac ceva ce nu invata niciodata, incurajati fiind de faptul ca „domnul Iisus a murit pentru ei si le-a iertat pacatele.”

Cu alte cuvinte: „haideti sa stam linistiti, noi sa ne destrabalam si sa mergem din greseala in greseala, ca ne-am spovedit, ne-am impartasit si Iisus ne-a iertat, deoarece a murit pentru pacatele noastre”.

Va dati seama, Diavolul de cati ani tine pe oameni in sminteala?

Se vede cu ochiul liber ca omenirea in cea mai mare parte a ei, nu se indreapta, pentru ca nu pun la indoiala nimic din tot ceea ce li se spune.

De asta peste tot auzim indemnuri de genul :

Oameni buni, treziti-va, nu mai fiti Oi, nu mai mergeti ca oile in turma!

Dar, cine sa inteleaga?

Oaia? Care crede orbeste in conducatorii ei?

De aceea, important e sa nu mai fim oi(victime) ale unor conducatori, fie ei religiosi sau nu, ci sa Fim LEI, regii si reginele propriilor noastre vieti, care cunosc rostul vietii si aplica corect Legile Spirituale si cele 10 porunci divine.

Asadar, nu preotul, nici nimeni nu iti iarta tie pacatele, ori cat te ai spovedi la el.

Ce rost are sa te spovedesti azi, maine, peste 10 zile, peste 3 luni, ani, daca tu nu incetezi niciodata din a face greseli sau altfel spus, pacate?

Nu- ti dai seama de non sens?

Trebuie sa iti aduci contributie proprie la schimbarea ta interioara si exterioara, generalizata, prin PROPRIE VOINTA!

Poate te incalzeste psihic faptul ca „spovedindu-te” ti-ai usurat inima pe moment, dar de fapt, cu adevarat, nu ai eliminat deloc balastul din interiorul tau.

Si apoi, Iisus nu a murit pe cruce ca sa te absolve pe tine de pacate, ca sa „rasufli tu usurat” si sa

pacatuiesti mai departe.

El a murit pentru că conducatorilor din acea vreme nu le-a convenit sa vina El și să schimbe paradigma, ca sa trezeasca oamenii (cum nu se vrea nici azi), ca acestia sa fie in continuare caldicei, cu alte cuvinte, turme de oi usor de manevrat, fara cunoastere.

Nu jertfa lui Iisus te mantuieste, ci tu te salvezi singur, prin fapte bune, prin credinta, smerenie, adevarata cunoastere, intelepciune.

Nu va mai lasati inselati si incepeti sa ganditi!

Aveti grija la cuvinte si la sensul acestora in propozitii si in fraze.

Altfel, credinta voastra sau stiinta voastra este 0 barat.

D. Despre smerenia si supusenia femeii

Ce se intampla daca orgoliul femeii este foarte mare?

Stiti foarte bine ca in Biblie se spune foarte clar ca femeia trebuie sa fie supusa barbatului.

La inceput, nu mi-a fost clar ce vrea Dumnezeu sa ne transmita, insa acum la nivelul de constienta pe care il am, imi este foarte limpede ceea ce a vrut sa spuna.

Noi respingem supusenia (daca e dusa la extrem) intrucat ea duce la sclavizare.

Dar nu despre sclavizare este vorba aici.

Cu totii stim ca la inceput a fost creat omul (barbatul) Adam, caruia Dumnezeu i-a incredintat sa aiba grija de Creatia Sa, sa dea nume tuturor animalelor, pasarilor, sa se ingrijeasca de acestea si de gradina Sa, de natura in ansamblul ei.

De abia mai apoi a fost creata Eva, femeia, adica sotia si prietena barbatului Adam, care avea rol de sprijin si ajutor potrivit pentru acesta.

El avea rolul sa o iubeasca, sa o respecte, si sa ii ofere protectia lui, atat ei cat si copiilor care s-au nascut mai tarziu.

Iar ea, trebuia sa il respecte, sa i se „supuna”, sa il iubeasca, sa aiba grija de camin, de casa, de treburile din interiorul casei, urmand ca barbatul sa se ocupe de hranirea, protectia si de toate cele necesare familiei sale.

Ajungand in timpurile noastre, observam ca asa ar trebui sa se manifeste lucrurile intre barbat si femeie, pentru ca lucrurile sa nu degenereze.

Observam ca de la inceput, femeia are un ROL SECUNDAR, fiind creata a doua, dupa barbat, insa un ROL Foarte IMPORTANT, de asigurare a IUBIRII si ARMONIEI DEPLINE in CAMIN.

Deci, nu este o persoana de „mana a doua”, dimpotriva, Dumnezeu i-a dat o sarcina foarte importanta, aceea de a naste copii, de a perpetua specia si de a se ingriji sa aduca linistea si armonia in familia sa, in neamul sau, peste tot in jurul sau.

Ca sa ofere si sa faca posibila existenta iubirii si armoniei peste tot in jur, ea trebuie sa fie o fiinta blanda, simpla, smerita, iubitoare si foarte inteleapta.

Cu alte cuvinte, sa nu aiba orgoliu si mai mult, sa nu isi piarda echilibrul si sa nu doreasca sa domine pe barbatul sau cu orice pret.

Ea trebuie sa fie si sa ramana o FIINTA A IUBIRII.

Daca nu este asa, lucrurile se vor deteriora si denatura in familia sa si in intreaga comunitate.

Intrucat detine o cantitate de energie dubla fata de barbat (pentru ca naste), aceasta energie, daca nu o foloseste in scopul iubirii, devine distructiva si distruge tot in jurul sau.

Concluzia, Femeia nu are voie sa fie orgolioasa,vanitoasa, patimasa, razbunatoare, agresiva, certareata, etc, deoarece, datorita acestor trasaturi rele, va ajunge sa se autodistruga si va distruge si familia ei.

Ea nu trebuie sa fie egoista.Ea trebuie sa ofere, sa aiba bunatate, smerenie si sa foloseasca cuvinte intelepte pentru toti.

Asa erau strabunicele noastre odinioara, in special cele de la sate, in vatra stramoseasca si reuseau sa aduca si sa pastreze armonia si echilibrul in familie, iar iubirea si respectul fata de barbatul sau erau autentice, drept dovada nu existau certuri in casa lor, iar barbatii le pretuiau foarte mult.

Nu stiu cand s-a inrautatit situatia, probabil, cu siguranta, odata cu revolutia sexuala a femeii, odata cu „emanciparea” ei (nu e vorba de cultura ci de altceva, in mentalitate) si odata cu miscarea feministelor, cand a avut loc la propriu, o ruptura in relatiile dintre femei si barbati.

Acest lucru a dus la insingurarea femeii, la pretentii exagerate din partea ei, nu a mai dat nastere la copii, a facut avorturi (a ucis cu buna stiinta), a intrat in competitie cu barbatii, a vrut sa ii domine si sa fie mai presus decat acestia, etc), astfel ca am ajuns astazi unde am ajuns, intrucat FEMEIA NU MAI OFERA IUBIRE si ECHILIBRU, ci se autodistruge si distruge totul in jur datorita orgoliului sau nemasurat.

Poate v-ati intrebat de ce femeile sufera multe dintre ele, de boala numita cancer: din cauza orgoliului si a razvratirii interioare.

Intrati pe www.youtube.com si cautati scriitorul Marius Ghidel care vorbeste mult despre acest subiect.

Deci, dragi femei, nu este de gluma.

Pe umerii nostrii purtam o responsabilitate foarte mare, dar nu in sensul sa aratam ca noi suntem buricul pamantului, printese razboinice, ci ca noi suntem furnizoare de IUBIRE, PACE, ARMONIE, care inving partea raului din altcineva cu bine, cu intelepciune si intuitie feminina.

Niciodata un barbat nu va fi agresiv cu o femeie iubitoare, impaciuitoare si respectuoasa.

Daca va confruntati cu agresivitatea barbatului vostru, aceasta este pentru ca aveti agresivitate interioara, razvratire, si pe care barbatul vostru vi-o intoarce.

Pe masura ce constientizati si va schimbati din interior, aceasta agresivitate nu mai are loc.

Intelegeti dragi femei ca rolul nostru in aceasta lume e de o importanta capitala.

Noi, prin iubirea si daruirea noastra, putem schimba aceasta lume si mai precis, realitatea din aceasta tara.

Atat avem de facut: sa indeplinim rolul nostru pe care Divinitatea ni l-a dat initial, IUBIREA si tot raul va pieri.

Eu Sunt DIVIN

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *